À propos de cet article

Citez

Introducere

Insuficiența cardiacă (IC) cu fracție de ejecție scăzută reprezintă o patologie complexă ce necesită o abordare diagnostică și terapeutică exhaustivă.

Prezentare de caz

Bărbat, 62 de ani, se prezintă pentru IC de repaus și episoade sincopale recurente. Istoric: fost fumător, diabet zaharat tip 2, boală arterială periferică stadiul IV. Obiectiv: sindrom congestiv, obezitate, discretă exoftalmie, gușă grad 1, TA 110/70 mmHg, AV 180 bpm. ECG: FiA, 180 bpm, BRD, subdenivelare ST în derivațiile anterolaterale. RXCP: congestie pulmonară, lichid pleural drept. Analize: D-dimeri >5ng/ml, NTproBNP 12.900 pg/ml, hsTnI 550 ng/L, TSH scăzut, fT3, fT4 4xULN. Ecocardiografie: FEVS 20%, hipokinezie difuză. Fenomenele de IC s-au ameliorat sub medicație decongestionată și control AV. Metimazol inițiat în ziua 3. Conversie intermitentă la RS în ziua 7. Holter ECG (ziua 8–9): FiA cu AV medie / rapidă alternând cu RS, pauze sinusale (5–8 secunde) și o sincopă. FEVS 35% (ziua 9). Implantare de stimulator cardiac bicameral (ziua 10). Externare în ziua 18. La 2 luni: FEVS 45%, NTproBNP 1,100 pg/ml, RS, HR 65–70 bpm, IC NYHA I.

Concluzii

Multipli factori cardiaci și non-cardiaci pot contribui la agravarea IC. Identificarea acestora este esențială, dată fiind posibilitatea inițierii unor terapii specifice care pot ameliora semnificativ statusul clinic al acestor pacienți.