Context: Există puţine date privind afectarea cardiacă în rândul populaţiei hipertensive a României. Scopul studiului a fost evaluarea afectării cardiace clinice şi subclinice printr-o analiză ecocardiografică post-hoc a unui studiu epidemiologic naţional.
Metode: Un eşantion reprezentativ de 1477 subiecţi au fost incluşi în studiul SEPHAR. Au fost prelucrate date ecocardiografice de la 976 subiecţi, care au format lotul de studiu. Afectarea cardiacă a inclus hipertrofia de ventricul stâng (VS) (definită ca un index de masă al VS > 95 g/m2 la femei şi > 115 g/m2 la bărbaţi), boala coronariană, disfuncţia sistolică şi diastolică de VS.
Rezultate: Prevalenţa hipertensiunii a fost 46.0% în SEPHAR IV şi 45.3% în subgrupul de studiu. Hipertensivii au avut o prevalenţă mai mare a hipertrofiei VS, bolii coronariene, disfuncţiei diastolice (p<0.001) şi disfuncţiei sistolice (p=0.03). Vârsta (OR=1.05;95% CI,1.03−1.08;p<0.001), sexul feminin (OR=2.07;95% CI,1.24−3.45;p=0.006) şi tensiunea arterială sistolică (OR=1.02;95% CI,1.01–1.04;p=0.026) sunt predictori independenţi ai hipertrofiei VS la hipertensivi. Vârsta a fost un predictor al disfuncţiei diastolice (OR=1.04;95% CI,1.02−1.06;p<0.001) iar sexul feminin un factor protector împotriva disfuncţiei sistolice (OR=0.26;95% CI,0.10–0.71;p=0.009). Vârsta (OR=1.05;95% CI,1.02−1.07;p<0.001) şi dislipidemia (OR=1.89;95% CI,1.20−3.00;p=0.007) au fost determinanţi independenţi ai bolii coronariene la hipertensivi.
Concluzii: Prevalenţa afectării cardiace la hipertensivii români e ridicată. Atât factori de risc nemodificabili (vârsta şi sexul), cât şi modificabili (dislipidemia şi tensiunea arterială sistolică) sunt predictori independenţi ai afectării cardiace la hipertensivi.
